Nu prea retin titlurile filmelor… de aceea vorbesc rar despre filme, chiar daca mai ajung si pe la cinema si mai vad filme si la TV. Evident, in limita timpului disponibil – asta sunt ca o steluta explicativa din reclame sau de la promotii cu limita de stoc 🙂
Apropo de timp si apropo de filme, poate ati vazut filmul SF in care, in viitor, fiecare munceste pentru a primi timp de viata, dupa ce s-a inventat solutia prin care moartea naturala nu mai exista. Filmul indeplineste practic povestea cu “tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, dar ii gaseste si problema, foarte logica: daca toti am trai vesnic, ar fi probleme cu supra-aglomerarea planetei si lipsa resurselor, deci o organizare sociala ar impune reguli si limite care pot parea inumane.
Daca nu ati vazut filmul, ideea centrala era ca oamenii aveau cronometre si viata se tranzactiona practic in fiecare moment: pentru fiecare zi de munca, primeau timp; totul se platea insa cu timp (de la cafea la chirie si transport), iar daca ajungeai la 0, mureai. Existau si banci si case de amanet, totul cu timp, moneda forte. Fara bani sau aur cu valoare, doar timp. Daca ne gandim bine, scenariul este foarte plauzibil, in sensul ca multi oameni bogati ar plati oricat daca ar putea primi timp si sanatate, cunoastem cazuri celebre cand banii s-au dovedit inutili.
Timpul este o valoare pe care in general o administram prost. Daca s-ar fi tranzactionat, ar fi fost cel mai pretios lucru. Un om sarac si-ar fi putut vinde 10 ani, dar restul vietii i-ar fi trait mai bine. Evident, s-ar ajunge la probleme etice, dar asta este realitatea. In prezent, pentru cei care nu stiu sa-si administreze timpul, acesta nu valoreaza mare lucru…
Ne plangem mereu ca nu avem timp. Ziua este prea mica, saptamana prea ingusta, luna prea stramta, anul prea usor de consumat… ne uitam la ceas si vedem cum zboara timpul. Studiem, muncim, traim, trec anii si vedem cum inaintam in varsta. Unde este trecutul? Unde s-au dus anii? Ziua de ieri? Ziua de azi curge si ea, se face seara, dormim, ne trezim… secundarul ne sfideaza si ticaie continuu, fiecare ceas ne arata ora exacta dar si cum ni se scurge timpul.
Daca ziua ar avea 48 de ore, as vrea sa muncim tot 8, sa dormim 10 si 20 sa le traim mai intens. Un week-end ar fi de 96 de ore, o saptamana de concediu ar fi o mini-vacanta… Daca ziua ar avea 48 de ore (dar daca am anul ar avea tot atatea zile si viata noastra ar avea la fel de multi ani), probabil ca am visa ca ziua sa aibe 96 de ore. Si tot asa. Adevarul este ca avem mult mai mult timp decat alte fiinte de pe pamant, dar il irosim in foarte multe momente. Daca am lua-o de la capat dupa o viata consumata, sigur am actiona altfel.
