Experiente in gradinarit, la categoria junior

Ma gandeam zilele trecute, in timp ce ii explicam baiatului meu de 3 ani cum sta treaba cu gradinaritul, de unde vine atractia mea pentru astfel de activitati, de ce imi doresc foarte mult sa am o gradina sau chiar o afacere in agricultura. Totul vine probabil din copilarie… desi nu am locuit niciodata decat la oras, la bloc, am fost in mai multe randuri in preajma unor persoane foarte pasionate de gradinarit.

Primul a fost chiar bunicul meu, mecanic de locomotiva la CFR, care avea in grija un mic teren la marginea orasului, primit in folosinta, nu mai retin exact in ce context. Era practic o zona de gradini, unde multe persoane aveau posibilitatea sa-si cultive cele necesare vietii de zi cu zi, fara a face agricultura ca afacere. Era o gradina foarte mica, dar mie mi se parea grandioasa, la fel ca povestile pe care le primeam la pachet – de exemplu despre rozatoarele care atacau morcovii, spre marea indignare a bunicului meu.

Daca la inceput aveam o influenta mai degraba distructiva, rupand flori ale diverselor plante si micsorand astfel productia finala, cu timpul am invatat sa protejez plantele si sa apreciez modul in care pamantul, lucrat asa cum trebuie, da roade. Experienta aceasta nu a durat insa prea mult, caci mai intai a disparut terenul (devenit in prezent spatiu de hipermarket, acoperit cu start gros de ciment, betoane si alte materiale de constructii), apoi si bunicul. Nu toate povestile au final fericit, insa amintirea clipelor respective poate fi permanent o sursa de bine.

Mai tarziu, un unchi de-al meu care lucra la fermele de la Murfatlar m-a luat de mai multe ori cu el la serviciu – adica in mijlocul naturii, unde isi avea biroul. Evident ca nu stateam in cladire cu el, ci imi gaseam de lucru afara. Desi era o zona viticola, oamenii care lucrau permanent la vita-de-vie aveau si gradini de legume, pentru consumul propriu. La pranz, aveam o placere fantastica sa culeg chiar eu rosii si castraveti din gradina, salata era la statut de restaurant cu stele Michelin. Mi-am bagat si eu mainile prin pamant si am ajutat de cateva ori la mici munci agricole, plus ca am inmagazinat multe informatii si am gustat din spiritul muncii cu natura.

Tot cam in aceeasi perioada, de cateva ori, parintii mei au “imprumutat” pentru mine niste bunici la tara. 🙂 Mai exact, am mers cu niste prieteni de familie intr-un sat din Vrancea, la parintii / bunicii lor. Satul Galbeni, comuna Tanasoaia. Acolo, am avut la dispozitie o gradina imensa, cu pomi fructiferi de toate felurile (pruni, meri, peri, duzi, nuci, ciresi, visini, corcodusi…), legume si tot ce poti avea nevoie – de la cimbru la leustean. Dimineata, inspectam zona cu zmeura si nu de putine ori m-am intepat in cautare de roade bine coapte. Era o gradina imensa, dar si munca multa, iar eu am fost martor si mic ajutor in diverse feluri. Bunicii aveau o pasiune puternica pentru flori, astfel ca prin toate partile erau trandafiri, gladiole, lalele, gura-leului… si lista probabil este foarte lunga.

Astfel de experiente isi pun amprenta asupra ta, chiar daca ulterior viata ta “normala” este altfel construita. Intr-un context potrivit, am spus-o si o repet, as da cu placere online-ul pe offline, indoor-ul pe outdoor, tastatul in schimbul lucrului in natura.