Cu multi ani in urma (dar multi de tot, cred ca au trecut deja niste secole), cand eram eu prin liceu, a venit la noi, la o ora de dirigentie, o reprezentanta a unei companii de cursuri de calificare / dezvoltare, nu mai retin exact. Cert este ca a incercat sa ne atraga oferindu-ne diverse mostre de “cum trebuie facut” si chipurile niste jocuri si capcane in care noi – amatorii – cadem inevitabil. Imi amintesc ca a fost vorba inclusiv despre interviul de angajare si despre intrebarea “Care este cel mai mare defect al nostru”. Nimeni nu a intuit ceea ce isi dorea respectiva persoana sa ne invete ca ar fi “raspunsul corect”. Era ceva de genul: “Sunt prea dornic de a face performanta, am tendinta sa ma implic prea tare”.
Sute, mii de liceeni probabil au avut parte de aceeasi lectie. Mai departe, zeci de mii de persoane probabil au aflat de aceste “intrebari capcana” si de cum se poate sa fii siret, sa iti pacalesti angajatorul la interviul de angajare. Implicit, o gramada de angajatori au primit astfel de raspunsuri care nu spun nimic. Este chiar enervant sa auzi astfel de lucruri “din carte”, lucruri care de fapt nu spun nimic. Este ca si cum ai evalua, la interviul de angajare, daca potentialul angajat si-a insusit cunostintele despre cum ar trebui sa se prezinta la interviul de angajare. Cum mai faci astfel diferenta intre candidati?
Cei care cauta un loc de munca in Bucuresti sau intr-un alt oras mare unde concurenta este de asemenea mare, ar trebui sa evite raspunsurile cliseu, caci multe sunt de-a dreptul penibile. Ca angajator, vrei sa intelegi cat mai bine persoana cu care vei colabora. Nu poti sa arati la interviul de angajare numai lapte si miere, iar apoi sa incepi sa arati ca de fapt nu prea isi place nimic si ai o gramada de nemultumiri si pretentii. De ce mai exista interviul de angajare, doar ca sa purtam o discutie falsa, o piesa de teatru?
Interviul de angajare ar trebui sa fie un test nu doar pentru candidat, dar si pentru angajator; ar trebui ca fiecare parte sa isi evalueze sansele intr-o astfel de relatie. Este total in dezavantajul unui candidat sa accepte un job care nu i se potriveste – si ma refer aici inclusiv la context, la conditii, la sef etc. De ce ar dori un candidat sa se angajeze intr-o relatie nepotrivita? Este ca si cum ai merge la o intalnire si ti-ai inventa o personalitate doar ca sa impresionezi pe cineva, apoi sa alegi sa te casatoresti cu acea persoana, fara sa te gandesti ca lucrurile vor merge sigur prost, atat timp cat tu ai transmis mesaje fara legatura cu realitatea.
In concluzie, chiar daca incerci sa te prezinti cat mai bine la interviu, este mai mult decat bine sa fii natural, sa incerci sa castigi prin modul in care esti, prin inteligenta si personalitate, nu prin falsitate. Altfel, va fi un castig pe termen foarte scurt.
Primul pas pentru un loc de munca in Brasov sau in Constanta ori intr-un alt oras “cu perspective” este sa aplici online. Pe site-urile de recrutare, unele companii folosesc intrebari obligatorii, un mini-interviu ce se completeaza alaturi de CV. Evident, aici este primul loc in care trebuie sa incerci sa fii natural (iar asta nu inseamna sa fii neadecvat). Gandeste-te ca, din sute sau mii de CV-uri, cateva vor fi selectate, iar acelea trebuie sa se remarce in mod constructiv. Daca vorbesti in clisee, cel mai probabil vei produse doar plictiseala.
Pe site-urile de locuri de munca, ai la dispozitie oferte din tara si din strainatate, bine organizate pe domenii. Esti interesat poate de joburi in Caransebes, atunci gasesti exact joburi in zonele dorite de tine. Aplicarea este simpla, dar pentru a nu fi inutila, mai bine esti sincer inca din prima clipa. Daca sinceritatea te va exclude, atunci chiar ai o problema si mai degraba incerci sa o rezolvi “de la radacina”, nu sa o acoperi cu vorbe frumoase despre ceea ce nu esti.
