Consumatorii romani (dar nu doar ei) sunt destul de haotici in ceea ce priveste alegerea produselor pentru consum. Se uita prea putin pe etichete, se uita prea mult (doar) la pret si sunt extrem de usor de sedus de reclame, de gust si de orice influenta de tip marketing direct (promoteri, premii etc.).
Am observat ca multe persoane au impresia ca, daca un produs alimentar exista la vanzare in marile retele de supermarketuri si hipermarketuri, atunci el este unul “bun”. Altfel, nu s-ar vinde acolo, nu? – apare intrebarea retorica. Si totusi se vinde, chiar daca nu este “bun”. Am pus in ghilimele acest cuvant pentru ca este un cuvant relativ. Pentru unii, un produs bun este unul fara grasimi, pentru altii este unul delicios sau unul cu indulcitori si tot asa, fiecare are propria definitie a “bunatatii”.
Multi cumpara produse pe care le considera excelente pentru ca isi fac reclama la televizor. Ce conteaza ca sunt pline de E-uri? Cine se uita la eticheta? De fapt, avem mari probleme in a deosebi produsele de buna calitate de cele de proasta calitate, tocmai pentru ca avem diversi factori de care ne agatam. In primul rand, trebuie sa facem o deosebire intre produsele naturale si cele care nu sunt naturale. Aici este prima bariera, cea mai importanta. Mai departe, trebuie sa constientizam ca nu tot ceea ce este natural este si bun. Ciupercile otravitoare sunt si ele naturale, corect? 🙂
Grasimile in exces si zaharul in exces pot fi elemente naturale, dar nu sunt ok intr-o alimentatie corecta. Si totusi, le consider mult mai putin daunatoare decat aditivii alimentari de proasta calitate, substantele poate permise de legislatie, dar deloc prietenoase cu sanatatea umana. Nu trebuie sa ne bazam pe legislatie, pana la urma sa nu uitam ca tigarile sunt permise de lege, iar pana in urma cu niste ani se promovau chiar la TV si se puteau vinde mult mai lejer decat acum! Singura solutie: sa analizam, sa cercetam. Sintagma “crede si nu cerceta” nu se aplica deloc in industria carnii si in cea alimentara in general, chiar daca exista organisme (de stat si private) care vegheaza, mai mult sau mai putin, asupra corectitudinii si reglementarii in aceasta zona.
Subiectul este foarte amplu, dar pentru a nu fi plictisitor, am o sugestie: cumparati dintr-un magazin alimentar mare (de exemplu Kaufland, unde stiu sigur ca se practica acest lucru), de la vitrina asistata de mezeluri, niste muschi file de porc (ca sa nu mai spun de salamuri sau alte produse) de la orice brand doriti. Pe eticheta, alaturi de denumire, marca si pret, veti gasi lista de ingrediente. Un produs aparent simplu are o multime de ingrediente, foarte multe E-uri. La fel, cumparati din Cora produse de panificatie / cofetarie si veti observa acelasi rezultat. A nu se intelege ca vreau sa critic Kaufland sau Cora, din contra, ei (comerciantii) sunt foarte transparenti. Vreau sa subliniez cat de multe “chestii” mancam, fara a privi in general etichetele.
Ma uit in magazine si observ cum unii sunt sedusi de apa plata fara nitrati, considerandu-l un subiect atat de relevant pentru sanatate. Si aici, nu critic acest aspect, cu siguranta apa respectiva este mai buna decat altele in aceasta privinta (a puritatii). Dar, daca pui in cosul de cumparaturi o astfel de apa mai scumpa, iar alaturat pui o gramada de produse pline de E-uri, nu te gandesti ca de fapt, in tine, vor ajunge cu mult mai multe “gunoaie” decat ar fi avut o alta apa mai ieftina? Ori esti consecvent si cauti produse ultra-sanatoase, ori incerci sa alegi raul mai mic – acestea mi s-ar parea atitudini corecte si coerente de consum. Altfel, romanii arata in general ca habar n-au, ca sunt niste pioni usor influentabili in industria alimentara.
