Ne-am obisnuit cu eticheta de tara saraca. Stam extrem de prost in cele mai multe statistici europene. Gasim mereu explicatii la problemele grave din societate si continuam, in multe situatii, sa ne pozitionam departe de normalitatea europeana. Din partea statului, solutii vin rar, spre deloc. Ce se mai misca este in general meritul ONG-urilor si al finantarilor europene. Romania are astazi o rata “de top” a abandonului scolar si, ceea ce este cel mai ingrijorator, nepermis de multi copii nu merg niciodata la scoala. Fie ei romi sau nu, din rural sau urban, cert este ca pentru multi nu exista viitor decat in munci “la negru” in cel mai bun caz, mai degraba in adunat materiale de reciclat din gunoaie.
Familii intregi traiesc pe langa gropile de gunoi sau chiar in mijlocul oraselor mari, hranindu-se – la propriu si la figurat – din gunoaiele noastre. Pentru ca nu sunt decat niste oameni normali, au si ei vulnerabilitati, se imbolnavesc si mor. Cei care supravietuiesc, o fac in cel mai neomenesc mod cu putinta, caci alta cale nu exista pentru ei. Nu se pot angaja, nu inteleg importanta educatiei, copiii lor continua traditia familiei si aceasta mostenire grea a statutului de “oameni inferiori”. Ii ocolim in general pentru ca sunt murdari si ne dezgusta. Ceea ce nu inteleg este de ce organismele statului nu se implica in soarta acestora. Sunt invizibili pentru stat, vizibili in cazuri fericite doar pentru ONG-uri care aduc copiii in gradinite si scoli, finantandu-i si asigurandu-le haine, mancare, articole de scris etc.
Nu ma intereseaza daca sunt sau nu romi / tigani (unii prefera prima denumire, altii pe a doua). Este adevarat, multi dintre ei sunt romi, cei pe care ii vad eu prin Constanta si Bucuresti. Dar sunt si romani. Si, pana la urma, pot fi si chinezi, albanezi sau americani – ce conteaza? Important este ca sunt oameni. Eu as duce discutia si mai departe, important este ca sunt vietuitoare (din punctul meu de vedere, si un caine sau o pisica trebuie protejate intr-o societate adevarata, dar deja intru in sfera SF in Romania). Spre deosebire de orice alte vietati, oamenii au nevoie de ceva in plus pe langa mancare si adapost – educatie. Si asta este si solutia. Un caine de pe strada va avea nevoie mereu de hrana, este dependent de noi 100%. Un om poate fi educat si se va descurca singur. Este atat de simplu!
In Constanta, aproape de zona in care locuiesc, exista niste case semi-daramate cu familii de romi (unii turci, altii nu sunt sigur). Se finanteaza din PET-urile pe care le aduna, dar si din mila oamenilor. De profesie sunt culegatori – cersetori. Copiii traiesc in conditii groaznice, pe care Protectia Copilului nu le vede (poate pentru ca nu sunt oameni “adevarati”? nu inteleg de ce eu daca as fi reclamat ca imi tin copilul in conditii mizere as avea mari probleme cu autoritatile, iar acesti oameni care fac asta atat de public sunt invizibili). De mai multe ori le-am dus haine, jucarii, uneori si mancare.
Cand am dus ciocolata, copiii, dar si adultii, se bateau pe ea la propriu, ca niste porumbei in mijlocul carora arunci cateva firimituri de paine. Un tablou care te ingrozeste, caci oamenii care se bat pe mancare nu sunt deloc la fel de draguti ca porumbeii care fac asta. I-am intrebat pe unii copii, in mai multe randuri, daca merg la scoala. Unii nu au mers niciodata, altii au mers cateva zile. Pe scurt, zero viitor, fara educatie. Ce sunt acum parintii lor, vor fi si ei peste ani, in cel mai bun caz profitori de ocazie la periferia societatii, daca nu hoti, talhari etc. Ce alte variante au? Niste baieti de vreo 11-12 ani ma rugau daca am cum sa-i inscriu la scoala, ca ar vrea sa mearga, dar “nu-i primeste”. Erau in picioarele goale, murdari, cu niste haine prea mari pentru ei, purtate probabil de multe alte generatii. Ei nu prea apar in statistici, ei sunt saraci si needucati. Daca apar in statistici uneori, sunt numere. Numere sarace si needucate.
Am fost recent la Youth Bloggers For NO Hate Speech si am aflat inclusiv de un proiect (ONG, evident, ca statul are alte 
probleme…) care le da romilor o sansa la un viitor sustenabil. Romano ButiQ “s-a infiintat din nevoia de a prezenta realist comunitatea roma si de a crea spatiul in care oamenii sa descopere experimental valoarea pe care membrii acestei comunitati o aduc in societate, dincolo de stereotipul negativ sau de paradigma de victima“. Am vazut la ei accent pe educatie, cursuri, cultura, dar si chestiuni practice prin existenta unui magazin online (Mesteshukar ButiQ) cu produse realizate de mesteri romi, produse adaptate nevoilor actuale din piata de consum – de exemplu, fac pana si genti de piele pentru iPad realizate manual. Mai stiu si de alte astfel de initiative, unele pentru copii, altele pentru adulti. Indiferent de etnie, saracia doare la fel de tare, iar lipsa educatiei face ca astfel de familii sa ramana in evul mediu in timp ce Europa creste si se modernizeaza.
Surse foto 1 si 2: csinfo.ro si bzi.ro
Felicitari pentru articol! Suntem un ONG care ne zbatem sa facem exact asta…din pacate ne luptam cu mentalitati, cu un stat nepasator si cu administratii locale care aloca miliarde pentru flori si caini vagabonzi si zero lei pentru acesti copii. Nu stiu cand vor reusi sa inteleaga esenta acestu articol. Sper sa traiesc si ziua aceea!
Multumesc! Felicitari pentru munca si interes si mult spor in a face lucrurile sa se miste! Daca doriti, puteti spune si despre ce ONG / proiect este vorba. Numai bine!