Parca de cand am “primit” si eu unul, au inceput sa-mi placa (si mai mult) copiii. Este o placere sa lasi orice treburi deoparte si sa dai in mintea copiilor, chiar daca atunci cand este nevoie te intorci in rolul adultului responsabil care mai spune din cand in cand cate un “Nu” hotarat (dar cat mai rar cu putinta). Un citat celebru spune ca nu incetam sa ne jucam atunci cand imbatranim, ci imbatranim atunci cand incetam sa ne jucam. Probabil si din motive de criza de varsta mijlocie, imi place tot mai mult sa ma joc – si nu ma refer la pariuri sau alte jocuri de adulti, ci la joaca aceea inocenta, simpla, care nu poate fi decat amuzanta si fara nicio limita in privinta imaginatiei.
Raspunzand provocarii Provident, care deruleaza in prezent o campanie promotionala in cadrul careia ofera un premiu de 10.000 de lei pentru un client care va putea transforma astfel un hobby intr-o afacere, m-am gandit si eu la modul in care mi-as putea transforma o pasiune intr-o afacere. Investitia in propriul business este considerata avantajoasa de catre 47% dintre români, potrivit unui studiu efectuat de Novel Research la initiativa Provident Financial Romania.
Si nu ma gandesc la un business complicat care sa creasca pana la nivel de corporatie, ci la acel tip de IMM de suflet, acea initiativa antreprenoriala care iti da libertate, dar in acelasi timp nu te inrobeste in chestiuni birocratice si alergatura dupa clienti / bani. Poate gandesc idealist? Posibil, dar visez la acel hobby din care sa poti sa castigi bani – nu averi, ci doar cat iti trebuie pentru a trai frumos.
Ma gandesc astfel la multe chestiuni, de exemplu la fotografie, la calatorii, la administrarea unei florarii. Insa cred ca cea mai multa energie pozitiva as primi daca as interactiona mult cu copiii. Cum sa fac un business cu joaca? Se poate, de la o firma cu animatori pentru petreceri, la un spatiu dedicat unor astfel de activitati – un loc de joaca. O suma de 10.000 de lei este suficienta pentru amenajari si poti reinvesti profitul obtinut initial pentru a dezvolta si mai mult afacerea – dar nu atat de mult incat sa nu mai simti pasiunea, asa cum spuneam mai sus. De la o limita, hobby-ul este prea mult business si prea putin placut, caci nu mai poti “stapani” asa cum trebuie afacerea, nu te mai poti conecta ca un actor principal, ci te transformi in antreprenor “de meserie”, administrator, manager si tot asa mai departe, poate pana la CEO 🙂 Deci departe de mine o astfel de imagine.
As vrea insa ceva si mai relaxat, ceva frumos si simplu, care sa implice in acelasi timp costuri mici de exploatare (si astfel sa fie accesibil pentru cat mai multi copii). Ma gandesc spre exemplu la tabere pentru copii, cu fel de fel de activitati. Inchiriezi o mica pensiune undeva in natura si faci in asa fel incat sa ai un grup mic de copii, mai ales daca vorbim de varste fragede (6-8 ani sa zicem, varsta ideala pentru partenerii mei de joaca; varsta la care copiii incep sa aiba o 
viziune corecta asupra lumii, dar la care inca sunt 100% inocenti, fara a fi “contaminati” de chestiuni de adulti; si mai ales o varsta decisiva pentru formarea personalitatii). Evident, totul ar trebui facut profesionist, cu toate detaliile legale luate in calcul, pentru a asigura inclusiv siguranta copiilor si pentru ca totul sa nu fie decat cu amintiri fericite.
O alta versiune a acestei idei ar fi un loc de joaca special, intr-o casa inchiriata, dar o casa cu gradina, unde copiii din oras (care in general locuiesc la bloc si care nu prea au parte de joaca outdoor) sa poata sa se bucure de 
natura, de Soare, de lumina in sezonul cald. Un loc de joaca special spuneam, deci unul care sa cuprinda multe locuri de joaca sigure, multe jucarii, dar totul gandit astfel incat sa se puna accentul pe miscare si socializare in acelasi timp. Pe langa mine, as angaja personal calificat care sa faca anumite activitati cu copiii – de exemplu un “colt” cu pictura si desen, un “colt” cu jocuri de constructie, poate chiar si alte activitati inedite. Orice copil care paseste in acest spatiu de joaca ar comunica in primul rand cu personalul, dar si cu alti copii, caci va fi invitat sa se prezinte, sa vorbeasca despre pasiunile lui, sa faca ce vrea, sa se joace in felurile pe care le prefera, sa experimenteze etc.
O “extraoptiune” a ideii de mai sus ar viza si existenta unor animale de companie – caini sau/si pisici intr-o zona dedicata, unde interactiunea copiilor cu animalele sa fie permisa in anumite conditii si foarte clar tinuta sub control. Terapia cu animale este confirmata ca fiind de succes pana si in spitale si, din pacate, multi copii nu pot avea astfel de experiente acasa, in mediul urban. Acest spatiu ar putea fi mereu modificat in functie de experientele copiilor, de impresiile lor, de dorintele lor. Un spatiu permanent in evolutie, dar nu in ideea de avant comercial, ci de a provoca fericire. Clienti 100% multumiti, care pleaca mereu cu zambetul pe buze (sau tristi doar pentru ca trebuie sa se desparta de acest univers).
Categoric, aceasta afacere ar trebui sa aiba si o latura sociala – in mod regulat sa fie invitati copii din medii defavorizate (centre de plasament, centre de zi – colaborari cu ONG-uri din domeniu). Ar putea exista si optiuni de celebrare a zilei de nastere, insa in niste variante accesibile pentru orice copil, inclusiv pentru cei ai caror parinti nu isi permit in mod normal sa plateasca organizarea unei petreceri aniversare intr-un spatiu dedicat acestor activitati (unde costul ajunge la cel putin cateva sute de lei chiar si doar pentru putini copii invitati). Ar putea exista multe abonamente gratuite acordate, multe subventionate etc. Cel mai important este de a privi clientii ca pe niste copii si nu doar ca pe niste clienti.
Promovand acest concept, sigur s-ar putea atrage sponsorizari si parteneri care sa poata sustine activitatea si care sa faca posibila bucuria a tot mai multor copii. As folosi puternic m
ediul online si ar exista inclusiv o campanie de PR pentru promovarea locului “de fericire”. As avea nevoie inclusiv de un contabil (care sa se ocupe de chestiunile mai putin… de joaca). As incerca sa atrag si voluntari care sa se destinda si sa se joace alaturi de copii.
Planul afacerii incepe cu multe calcule si idei, porneste cu inchirierea si amenajarea locatiei si vizeaza implementarea celor prezentate mai sus. Stresul si supararea ar fi elemente interzise pentru toata lumea care petrece timp acolo – adulti si copii. Problemele exista in continuare indiferent daca ne facem griji sau nu pentru ele, dar daca ne concentram asupra lor permanent ne pot dobori mai usor.
Ei bine, scriind cele de mai sus, pot spune ca m-au cucerit propriile idei 🙂 Ma gandesc sa mai studiez ideea, sa o rafinez si, mai devreme sau mai tarziu, sa o concretizez si sa nu o las sa moara doar ca un simplu exercitiu de imaginatie… Nu-i asa ca ar fi frumos?
