Alaturi de mancare, iubire, educatie, imbracaminte / incaltaminte, igiena personala si o locuinta decenta, copiii au nevoie si de jucarii. Unii spun ca sunt un moft, ca “inainte nu erau jucarii si copiii erau mai fericiti”. Jucarii au existat mereu, ca si joaca. Ca erau jucarii improvizate, este cu totul altceva.
Este adevarat, si acum copiii se pot juca pana la urma cu un bat la fel de bine cum o fac cu o masinuta cu telecomanda. Insa vremurile s-au schimbat, de la noile generatii se asteapta tot mai mult, tot mai repede; in acelasi timp, copiii de astazi petrec mai putin timp in natura (din o multime de motive, unele obiective) si joaca are nevoie de un cadru modern.
Nu cred ca tehnologia trebuie sa lipseasca din joaca celor mici, la fel cum nu cred nici ca tehnologia trebuie sa domine joaca celor mici. Este nevoie de un echilibru, de jucarii diverse, dar trebuie sa existe jucarii. Acestea au de fapt un rol major in educatie, in evolutia personala. Si nu ma refer numai la a deveni mai destepti, ci si la a capata abilitati si chiar la simularea anumitor situatii de viata. Jucariile sunt inclusiv pentru jocul in grup, deci stimuleaza socializarea, uneori si competitia (fair-play).
Viata este trista fara jucarii. Din pacate, o multime de copii din tara noastra cresc (aproape) fara jucarii, caci au o multime de griji si joaca nici macar nu li se mai pare atat de importanta (ceea ce este rau, extrem de rau!). Desigur ca exista prioritati mai mari decat jucariile, insa intr-o lume normala (atentie, nu neaparat perfecta!) copiii ar trebui sa nu aiba de facut alegeri dificile, sa nu se culce cu foame, sa nu mearga desculti si sa nu fie in situatia de a nu stii ce inseamna papusi, masinute, eventual Lego / jocuri de constructie…
Institutiile de protectie a copiilor functioneaza deficitar in Romania (ca multe alte lucruri ce nu merg deloc bine in aceasta tara). Astfel, exista atat de multe cazuri de copii a caror copilarie nu este deloc asa cum ar trebui sa fie, “conform manualului”. Cei care le ofera ajutoare copiilor din familii sarace (ma numar si eu, din cand in cand, printre cei dornici de a le oferi zambete) ar trebui sa se gandeasca la faptul ca acesti copii au nevoie nu doar de mancare, haine si rechizite, ci si de jucarii, vorbe bune, incurajari, sperante si stimularea zambetelor.
