Daca as avea o fiica, as invata-o sa fie femeie pe bune

De cand am copil, au inceput sa-mi placa tot mai tare copiii; este o lume fantastica sa fii in jurul lor, sa intri in universul lor… te intorci in copilaria ta, doar ca acum o faci din perspectiva omului matur, deci totul ti se pare sublim, fara suparari, fara dorinta de a fi mare. Am un baiat, insa imi plac foarte mult si fetele, micile printese carora este fantastic sa le faci pe plac (in lipsa de “una personala”, ma multumesc cu cele ale prietenilor, pentru care mai sunt din cand in cand baby-sitter de placere 🙂 ).

M-am gandit adesea ca a avea o fata este o mega-bucurie, dar in acelasi timp m-am temut de asta: cum o voi proteja intr-o lume in care femeile sunt atat de vulnerabile, cum va fi cand se va face mare si va interactiona cu “nenorocitii” de barbati? Groaznic gand. Si totusi, pentru ca nu exclud posibilitatea de a avea si o fetita intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, am facut de mai multe ori excercitii de gandire si mi-am imaginat cum as pregati-o pentru lumea cea mare. Cred ca i-as acorda destul de multa libertate, as cauta sa-i vorbesc deschis despre absolut orice, as invata-o sa fie si sa se simta puternica, stapana pe ea, sa stie cat este de frumoasa si de grozava (asta fara a fi aroganta, evident).

As mai invata-o sa se bucure de feminitatea sa si sa nu se fereasca sa o foloseasca in avantajul ei. Ce mai, s-o spun drept, as invata-o sa manipuleze putin barbatii, sa fie ea in control, sa fie astfel protejata si sa cada mereu in picioare, ca o felina 🙂 As vrea sa fie responsabila, dar in acelasi timp sa traiasca intens, sa se bucure de viata. As rasfata-o indeajuns de mult incat sa se invete cu aceasta atitudine din partea unui barbat si sa aiba mereu mari asteptari de la barbatul / barbatii din viata ei (hmm… mi-a fost greu sa ajung la un astfel de consens cu mine insumi, astfel incat sa pot spune asa ceva).

Dincolo de toate, as vrea sa devina o femeie pe bune, sa stie mereu cat este de grozava, chiar si atunci cand unele lucruri nu par sa fie in favoarea ei. As vrea sa o invat sa se fereasca de superficialitate, sa fie naturala si sincera mai ales cu ea insasi. Sa nu tinda spre idealuri utopice, sa nu fie sedusa de iluzii, sa nu se teama de a experimenta (chiar daca se va mai rani), sa creada in fantezii si sa nu uite sa ramana acelasi copil fericit, cu feminitate si inocenta impletite in cel mai artistic mod. Pe scurt, sa fie o femeie pe bune. Cam atat 🙂

Cum am mai spus-o, totul se invata in viata, dincolo de ceea ce suntem cand ne nastem (mostenirea genetica); amprenta finala tine de educatie si de ceea ce traim. Pentru o femeie, sa fie femeie pe bune este un ideal perfect realizabil. Salut din nou compania Lactacyd care ne indeamna sa “aratam cu degetul” femei pe bune pe care le cunoastem.

Lactacyd a lansat campania #femeipebune, in cadrul careia isi propune sa scoata in evidenta faptul ca nimeni nu-i perfect si ca femeile, cu bune si cu rele, sunt speciale asa cum sunt. Pentru toate grijile si visele lor, pentru momentele de putere si cele de slabiciune, pentru diminetile in care radiaza si pentru cele in care nu vor sa iasa din casa, femeile sunt grozave asa, imperfecte (sau perfecte in felul lor, caci putem rastalmaci definitia acestui termen!). Exista si premii, dar dincolo de ele este vorba despre apreciere si bucurie.