Din nou despre femeia pe bune

Povesteam recent despre campania Lactacyd si despre femeia pe bune, cea imperfecta, dar grozava. Am simtit ca n-am spus destul, asa ca iata-ma atingand din nou acest subiect frumos – caci nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga), dar eu cand ma gandesc la femei, implicit ma gandesc la frumusete, ba chiar mi se induce o stare de bine, pentru ca atunci cand iti imaginezi ceva frumos, iei o pauza si admiri; si te bucuri. De-a lungul vietii mele de pana acum, am cunoscut multe femei frumoase si mai ales multe tipuri de frumusete feminina – inclusiv unele care nu sunt descoperite la prima vedere, care nu se refera asadar exclusiv la fizic sau chiar deloc la partea fizica. Raman insa ferm pe pozitie: femeia si frumusetea sunt parte din acelasi camp lexical!

Imi plac femeile 🙂 dar asta banuiesc ca este oarecum logic, firesc, natural. O comanda genetica. Insa as spune ca este mai mult decat atat: mereu m-am inteles mai bine cu femeile (pe plan personal si mai ales profesional), mereu mi-a placut compania lor chiar si doar amicala (nu prea sunt genul mare amator de iesit cu baietii la bere). Fara femei, lumea ar fi chiar anosta. De fapt groaznica! Nici nu-mi pot imagina o lume doar a barbatilor. N-ar mai avea sens, nu ar mai exista motivatie… asta pe langa faptul ca specia umana ar disparea, caci barbatii sunt ei capabil de multe, dar de “fabricat” copii nu 🙂

Fiecare dintre noi cunoaste femei pe bune. Si aici nu ma refer numai la (foste sau actuale) prietene / iubite / sotii, ci si la surori, mame, bunici; adica “altfel” de femei – caci acestea sunt categorii aparte pentru fiecare barbat. Mama, bunica, sora – sunt femei, dar in acelasi timp le privesti diferit. Si totusi nu trebuie sa uiti ca ele ti-au influentat copilaria, drumul spre maturitate, atat de decisiv incat – vrei si nu vrei – undeva in inconstient ele sunt repere de feminitate, femei pe bune in raport cu care judeci mai departe toate celelalte femei pe care le intalnesti – prietene, iubite, sotii…

Daca ne gandim la mame si la bunici, ne gandim automat la alte generatii de femei. Asa ca sunt altfel de femei pe bune, modelate de societatea in care s-au format. Au poate alte asteptari, alte reactii, se raporteaza diferit. Este fascinant sa analizezi oamenii si mai ales femeile, care indiferent de varsta au acolo in ele feminitate si ceva inocenta. Femeia pe bune este grozava fara a fi perfecta, luand in considerare etaloanele din societate. Femeia pe bune nu este fotomodel, dar asta nu inseamna ca un fotomodel nu poate sa fie femeie pe bune.

Asa cum am mai spus, este o chestiune de naturalete, de decizie, de simplitate si complexitate in acelasi timp. Femeile sunt o suma de atribute uneori contrarii, insa tocmai acest lucru le face fascinante. Femeia pe bune este unica in felul sau, femeia pe bune nu copiaza, ci transforma moda si modelele, isi cauta o identitate in care sa se simta bine, perfect pe masura ei. Si, evident, este grozava si cand o trezesti la 3 dimineata cu parul valvoi, si cand o saruti in somn si tresare, si cand are momente de slabiciune, dar si cand se simte energica si plina de viata.

Nu uitati de campania #femeipebune de la Lactacyd. “La care dintre prietenele tale de pe Facebook te gandesti prima data atunci cand spui #femeiepebune? Spune-ne ce o face sa fie #femeiepebune, da share si… puteti castiga premii impreuna!”, se precizeaza pe website-ul campaniei. Sunt sarbatorite femeile grozave si imperfecte, cele care ne plac si pe care le consideram femei pe bune. Exista femeia ideala? Posibil, insa cui ii pasa?!