Stiti probabil statusurile acelea de pe Facebook cu starea sociala – “Singur”, “Intr-o relatie” sau… “E complicat”. Cam asa si la mine, dar nu in materie de viata amoroasa (acolo totul e stabilit, cu semnaturi pe la Starea Civila), ci la capitolul “timp petrecut acasa”. Si 
asta pentru ca nu il pot incadra nici la timp liber, dar nici la un job propriu-zis. Cu “porecla” de “freelancer”, butonez laptopul de acasa zi de zi, asta cand nu-l butonez cand sunt in calatorii (chipurile concediu) 🙂 Evident, ca in orice alegere, a avea biroul acasa vine la pachet cu bune si cu rele. De exemplu nu trebuie sa-mi fac griji dimineata ca este vreme prea urata afara, insa nici nu-mi pot face planuri de a merge prea mult timp prea departe de civilizatie si de a ramane fara semnal la telefon si net (asta desi imi place atat de mult hoinaritul prin natura…).
Nicaieri nu-i ca acasa – un truism? o sintagma depasita? In ceea ce ma priveste, oricat de senzational ma simt in calatorii (si ador sa plec cat mai departe), tot am senzatia aceea de confort deplin cand stau in patul meu, pe canapeaua mea, cand folosesc cuptorul meu… Acasa este zona de confort suprem. Ma simt usurat cand intru pe usa. Este interesant cum suntem noi, oamenii, legati sentimental de locuri, nu doar de persoane; “acasa” este conectat cu amintiri, cu senzatii, cu fel de fel de “chestii”.
Ati vazut cumva filmul Sus in aer (Up in the air)? Este vorba despre o persoana care calatoreste mereu in scop profesional si care sta mai mereu in avion; nu are o casa a sa si nici nu-si doreste asta, sta mereu la hoteluri si are un mic bagaj, fara alte posesii care “sa-l streseze”. Se mandreste cu asta, dar evident ca la finalul filmului este coplesit de “normalul” uman. Ei bine, desi este interesant sa ai putine lucruri personale, acest exercitiu de imaginatie nu prea mi se potriveste deloc in viata reala: imi place sa am repere, de preferat cat mai multi oameni aproape, dar si o locuinta careia sa-i pot spune “acasa”.
M-am mutat de mai multe ori de-a lungul vietii, inca din copilarie. In fiecare locuinta “parasita”, cred ca am lasat ceva in urma, m-am dezlipit destul de greu de amintirile impregnate in pereti si obiecte lasate acolo. Cu ceva timp in urma, aveam impresia ca viata in sine merita traita fara a investi in lucruri “inutile” asa cum este o casa; am mai imbatranit putin si mi-am schimbat parerea – este placut sa fii acasa, sa te simti placut cand privesti in jurul tau, sa iti las amprenta in design si sa investesti cate ceva in locul in care iti traiesti de fapt o mare parte din viata. Caci la cat de scurta e viata, locul unde dormi chiar si noptile din cativa ani (in ideea in care te vei muta) tot inseamna extrem de mult in aceasta “economie a timpului”.
Acum, timpul petrecut acasa poate fi foarte diferit de la o zi la alta. Include uneori TV, dar mai mult pe desene animate (am cam cedat controlul telecomenzii, desi Matei, baiatul meu, are timp limitat pentru astfel de distractie sedentara). Si tot cu Matei ma joc (stiti ce frumos este sa te joci cu copiii? ar trebui sa o faceti cat mai des!), de exemplu construim din Lego fel de fel de cladiri si obiecte originale sau facem scenete cu animale de plus si alte jucarii. Uneori mergem cu totii in bucatarie si asistam (mai mult sau mai putin implicati) in prepararea cinei sau a unui desert.
Cand sunt singur acasa, ador uneori sa ma plictisesc – dar asta tocmai pentru ca se intampla atat de rar sa nu am nici treaba, nici altceva interesant de facut, incat sa ma plictisesc. De fapt, s-a intamplat cu atat de mult timp in urma, incat cred ca doar imi imaginez senzatia 🙂 Ce imi place cel mai mult si mai mult sa fac acasa? Sa consum timpul in familie, sa trag cortina de la “job” si sa incerc sa ma detasez, sa traiesc momentul. Clipele trec din pacate in viteza prea mare…
Dar ce m-a apucat sa vorbesc asa mult despre viata mea personala de acasa? Am raspuns unei provocari de la stona.ro, care si-a lansat recent website-ul si care organizeaza zilele viitoare (13, 14 si 15 octombrie 2016) un eveniment deosebit: Zilele Portilor Deschise, unde invitatul special este Lorand Soares Szasz, care va vorbi participantilor despre cai pentru dezvoltarea afacerii. Interesant content, buna alegere pentru un asemenea eveniment – iata ceva inspirat, iesit din banalul zilelor de porti deschise. Frumos!
Despre magazinul online stona.ro va pot spune ca apartine de Algabeth Stone Group, o companie ce comercializeaza piatra naturala, detinand 6 cariere in intreaga lume si peste 15 cariere in cooperare exclusiva, cu export in peste 80 de tari. Cu cel mai mare stoc de piatra naturala disponibil in Romania, depozitul Stona impresioneaza prin 300.000 mp din peste 500 de modele de piatră naturala. Lista cuprinde 120 modele de marmura, 230 modele granit, 20 modele travertin, 20 modele de calcar si 15 modele de onix. Va invit sa va plimbati pe website (poate va inspirati si pentru idei interesante pentru designul de acasa si nu numai) si poate chiar sa participati la Zilele Portilor Deschise, sunt sigur ca ati avea o experienta memorabila (si pozitiva in acelasi timp, deci “de bine”) 😉
Sigur ca este frumos sa ne jucam, ar fi bine daca toti adultii ar face asta cat mai des! Sa te joci cu copiii este un gen de intoarcere spre copilarie si mai mult, spre esenta noastra umana, spre bunatate…
Ar trebui ca joaca sa fie obligatorie 🙂
Joaca ne aduce aminte de copilarie si ne face sa fim mai prietenosi. Si eu ma joc cu fetita mea de cate ori am timp si imi pare rau ca nu am mai des timp sa o fac. Mi-ar placea sa fiu mai des acasa, asa ca tine.
Din pacate nu mereu cand sunt acasa am timp de joaca 🙁 Mi-ar placea sa fie mai mult timp.
Am vazut filmul de care spui, foarte tare asa este! Frumoasa provocarea Stona, pacat ca nu pot ajunge 🙁 Poate vor face anual, ar fi interesant.
Banuiesc ca vor mai avea evenimente. Poti vedea pe stona.ro multe modele interesante intre timp, unele chiar mi-ar placut foarte tare.
Salut Razvan, frumos articol! Si eu ador sa ma plictisesc uneori, dar tot asa nu prea am parte. O fi si bine, o fi si rau cred. Dar pana la urma e mai mult bine 😀
Mda, totusi nici sa te plictisesti prea mult nu e bine. Nu as vrea asta. Spuneam doar asa, ca e frumos din cand in cand sa mai ai niste timp foaaaarte liber.