Era prin 2009, la sfarsit de primavara, cand mi-am facut curaj sa zbor prima data. Trebuia sa ajung la Bruxelles, unde aveam sa pornesc intr-o mini aventura Belgia-Olanda, alaturi de un bun prieten care ma astepta deja acolo. Trebuie sa recunosc ca, desi imi place foarte mult sa calatoresc, am o oarecare temere de zborul cu avionul. Asadar, nu a fost usor sa ma hotarasc sa-mi cumpar primul bilet de avion… m-am incurajat cu statisticile (avionul este cel mai sigur mijloc de transport, mult mai sigur decat masina sau trenul), dar si prin dorinta de a-mi invinge limitele: eram in fata unei experiente de viata pe care nu puteam s-o ratez dintr-o temere naiva.
Mi-am mai gasit si alte argumente – asa functionez eu, trebuie sa duc lupte de lamurire cu mine insumi si sa ma conving: zborurile sunt tot mai frecvente in intreaga lume, iar accidentele extrem de rare (mai nou, am aflat ca mai multe avioane trec prin Aeroportul de la Otopeni decat trenuri prin Gara de Nord din Bucuresti, pe parcursul unui an); pilotii si stewardesele zboara atat de mult si mai si muncesc in timpul acesta; persoanele celebre, demnitarii si sportivii zboara si ei ca si cum ar merge cu metroul, deci este ceva normal si banal. Si, mai presus de toate, m-am gandit la destinatie, la ce avea sa ma astepte in Bruxelles, dar si in Amsterdam si Rotterdam, precum si in Lille, unde aveam sa merg ulterior, inainte sa ma intorc in Bruxelles pentru a reveni in zbor spre Bucuresti.
Daca de hotarat m-am hotarat greu, de cumparat biletul a fost usor: am intrat pe site-ul Blue Air, unde din cateva click-uri am rezolvat, platind online cu cardul. Am ales Blue Air pentru ca avea un orar de zbor care mi se potrivea, precum si un pret extrem de bun. Si, cand mergi in Bruxelles sau Amsterdam, nu strica deloc sa ai mai multi bani la dispozitie, caci acolo un euro are cam valoarea unui leu pe la noi… daca ma gandesc mai bine, biletul de avion nu a fost ieftin, ci un chilipir: o portie de paste cu scoici in Bruxelles si o bere buna au fost vreo 30 de euro, deci privind dupa modul in care am cheltuit banii pe acolo, zborul a fost cea mai accesibila nevoie.
In ziua plecarii, emotiile erau maxime. Am urcat in avion, iar locul meu era in mijloc (din 3 locuri), deci nu eram nici la geam, nici spre coridor. La geam aveam un tip la vreo 40 de ani, relaxat, care se uita pe revista gratuita a celor de la Blue Air. Departe de a fi relaxat, l-am copiat si eu, incercand sa ma concentreze la lucruri care sa ma faca sa uit de zbor. De cealalta parte, o femeie extrem de panicata, care a avut grija sa aflam cu totii ca este la primul sau zbor si ca este extrem de speriata. Eu, ce sa mai zic, m-am trezit in incercarea de a fi barbat si de a ma arata experimentat si deloc tensionat (ce bine ca putem sa ne prefacem).
Tipul de langa mine avea chef de gluma, asadar incepuse sa ne spuna ca i se pare ca aripa se misca ciudat, ca parca motorul suna nefiresc… diverse glumite care chiar m-au facut sa am o stare mai buna si sa privesc lucrurile mai relaxat. Mi-am comandat si un pahar de vin rosu (desi se pare ca nu este recomandat), dupa care zborul chiar a inceput sa-mi plata. Ajuns in Bruxelles, ma simteam deja minunat. La intoarcere, zborul parca a durat si mai putin. Gata, aveam experienta cu adevarat, n-a mai “durut” ca prima data 🙂
Cum spuneam si in titlu, prima data am facut-o la 23 de ani, cu Blue Air. Iar prima data nu se uita niciodata, nu-i asa? Nici acum nu sunt tocmai relaxat cand vine vorba de zboruri, dar lumea asta este atat de frumoasa si totusi atat de mare, avionul ne ajuta sa scurtam distantele. Pana se va inventa teleportarea, ramane cea mai rapida metoda de transport. Cu Blue Air, ramane si cea mai ieftina.
