Nu vreau sa fie un articol alarmist, caci nu este un blog tabloid si nici un blog dramatic. Pur si simplu semnalez un fenomen deloc de dorit pentru mediul de afaceri din Romania: multe companii straine, mai mari sau mai mici, au plecat sau si-au anuntat intentia de a pleca din Romania in ultimii 1-2 ani. Recent, tocmai am citit despre un grup elvetian care vrea sa-si vanda operatiunile din tara noastra pana la final de an.
Daca ne uitam in zona de banci & asigurari, aici situatia este destul de urata, cu multe companii care vor sa renunte la afacerile din Romania. Millennium Bank tocmai s-a inteles cu OTP si pleaca, Citibank a vandut retailul, RBS a vandut tot. Alte banci isi cauta iesirea – Volksbank plus, se pare, Banca Romaneasca, Bancpost si altele. AXA Asigurari renunta si ea la business in Romania, asa cum a facut Eureko prin transferul spre Aegon.
Exemple tot sunt prin lumea afacerilor, unele mai cunoscute, altele mai discrete prin faptul ca nu sunt companii de retail. Spre exemplu, in piata de capital, multe companii de notorietate au renuntat la activitatea de SSIF pe BVB, dezamagite de nivelul redus al rulajelor.
Veti spune ca este normal sa existe vanzari, exituri. Asa este, insa depinde de context. In Romania, exceptand sectorul de retail alimentar care este in plina ascensiune, se constata ca multe companii pleaca “pe usa din dos”, adica isi inchid operatiunile sau le vand pentru a-si limita pierderile. Altfel spus, aleg raul mai mic, vand deloc avantajos. In toate aceste cazuri, se acuza contextul economic dificil si mai ales perspective negative pe piata pe termen mediu si lung – un fapt cu adevarat ingrijorator, cand il auzi din “gura” unor corporatii.
De cele mai multe ori este acuzat si statul, pentru politica sa fiscala, pentru modul in care schimba des regulile jocului, pentru taxarea excesiva si pentru birocratie. Uneori, statul nu sufoca in mod direct corporatiile, insa le sufoca in mare parte clientii, adica persoanele fizice carora le impoziteaza excesiv veniturile, limitandu-le capacitatea de consum.
Atunci cand exista preluari de acest gen in lumea corporate, numarul de locuri de munca nu se pastreaza, ci scade, caci eficienta trebuie sa creasca si multe posturi nu mai sunt necesare. Piata de munca este greu de analizat in prezent, caci “felii” majore sunt in zona de gri si negru, chiar si la unele firme destul de mari. Totul variaza de la oras la oras, dar lucrurile nu stau deloc atat de bine precum are placerea sa constate uneori Guvernul – oricare ar fi el. Cei ce cauta locuri de munca in Arad, Timisoara, Bucuresti, Constanta pot fi mai putin afectati decat cei ce cauta joburi in Alba Iulia, Focsani, Galati sau Vaslui.
Noroc cu FMCG-ul care tresalta in lumea corporate, cu marile lanturi de magazine care fac intrecere – Lidl, Mega Image, Profi, Carrefour, Metro, Penny, Billa, dar si jucatorii din bricolaj si mobilier (in frunte cu Dedeman, Praktiker, JYSK, Casa Rusu).
